Cine sunt?


Sunt o optimista. Imi place viata, sentimentele, emotiile, natura, stiinta, literatura si tehnologia.

Am ¨aterizat cu autobuzul¨ din provincie in capitala acum ceva timp, cand am venit la facultate. Preferam sa fac facultatea in Alexandria, daca ar fi fost posibil. Ma oboseste teribil viata agitata din Bucuresti. Mai ales traficul.

Viata mea provinciala si boema printre carti s-a schimbat complet in jungla numita capitala, orasul in care petrec doua-trei ore din zi doar sa ajung undeva. Si, spre deosebire de acele persoanele temerare care isi fac curaj sa deschida o carte in metrou, eu nu pot citi in public.

De fapt, de cand am poposit pe aceste meleaguri, am citit foarte rar, si numai in vacanta. Trist, mai ales pentru cineva care are toate bibliotecile, inclusiv cea de la tara, pline de carti. Poate acum nu e momentul, de ce sa ma complic sa alerg dupa autobuz sau metrou cu cartea in mana? Doar sunt patita; imi placea sa ascult muzica pe drum, dar din cauza unui foarte posibil accident cauzat de lipsa mea de atentie, m-am lecuit. Prefer sa fiu atenta la ceea ce se intampla in jurul meu, decat sa ajung la Urgente, cu doua maini, doua picioare si sa plec ciopartita si cusuta. 

¨Pe foaie¨ scrie ca sunt jurist, biochimist, criminalist, penalist, bioinformatician, genetician, traducator/interpret.

Si eu ce fac? Cate putin din toate. Desi studiile mele sunt dintr-o paleta divergenta, mie mi se pare ca se imbina miraculos si ca exista o explicatie pentru alegerile mele.

Toti cautam, unii si gasesc, ceva care sa-i defineasca si mai ales un loc unde simt ca pot face diferenta. La fel si eu. Nu e o scuza sau o explicatie, este raspunsul la o intrebare care mi s-a pus de multe ori : Ce treaba au limbile straine cu dreptul si ce legatura este intre drept si biochimie? Una speciala. Sunt o persoana care a facut legatura intre ele. Nimeni nu s-a nascut invatat, si usile cunoasterii sunt deschise pentru cine vrea sa intre. Deci si pentru mine. Parcursul academic a fost destul de sinuos, dar simt ca a meritat pentru ca tin foarte mult la libertate. Iar ¨scoala¨ mi-a oferit o oaza de liniste, libertatea de a gandi si de a nu crede. Am avut ocazia sa intalnesc oamenii de la care am avut ce invata. Desi mi s-a parut destul de greu in timpul facultatii, iar unii profesorii mi se pareau cunoscuti, parca ii mai vazusem undeva (in Sparta?) si cerintele uneori exagerate, nu m-am lasat intimidata si am dus la bun sfarsit ce am inceput.  

Ma consider o norocoasa. O leoaica norocoasa nascuta intr-o frumoasa si insorita zi de august. 1 august ora 13:00. Mi-a placut soarele si caldura de mica. Simt ca m-am nascut sub o stea norocoasa si steaua mea norocoasa mi-a luminat calea in tot ce am intreprins pana acum, impotriva vitregiilor sortii. Dar, ca orice stea, si a mea va apune. Sper ca nu prea curand, totusi.

Imi place sa muncesc mult, sa scriu, sa invat lucruri noi zilnic. Noptile scriu, ca si acum. Lucrari de licenta, de diseratie, articole, sau fac traduceri. Cand m-am hotarat sa fiu pe cont propriu, freelancer, nu mi s-a parut ca este foarte greu.

Ca orice meserie, are si plusuri si minusuri. Marele plus e ca iti da o senzatie de libertate, ca nu trebuie sa fii un sinistru corporatel (am lucrat ca o sclava pe plantatie zi si noapte, weekend de weekend, prin corporatii mari vreo patru ani si fug de ele ca, sa zicem, cel necurat de tamaie). Orice imi ofera o aparenta senzatie de libertate si imi permite sa fiu si sa ma exprim cum vreau, e perfect. Da, cred ca nu m-am nascut sa am sefi, supervizori, sau alti superiori cu denumiri kilometrice.

In acest moment cochetez cu ideea de a preda. Mai am timp sa ma gandesc pana la examenul de titularizare.

Blogul meu vreau sa fie in primul rand un jurnal de impresii si ¨panseuri¨personale. Impresii despre carti, filme, gastronomie, calatorii, lifestyle, despre viata mea de zi cu zi cu bune si rele.

O sa scriu mici povestiri (review-uri) despre tot ce am avut ocazia sa testez, am primit cadou (si primesc foarte multe cadouri) sau mi-am achizitionat eu.

Asa cum unele femei iubesc pantofii, eu iubesc parfumurile si produsele cosmetice. De fiecare data cand intru intr-o parfumerie, ma simt ca un copil intr-un magazin de dulciuri. Imi stiu slabiciunea, si am invatat sa o tin sub control. Prefer sa am un plan de cumparaturi si un buget limitat. Nu vreau sa mai ies dintr-o parfumerie si sa constientizez mai apoi ca s-a dus jumatate din venitul meu lunar intr-o jumatate de ora. Asa cum voi explica in reviw-urile pe care le voi face, nu tot ce e scump face minuni, dar pana sa ajung la aceasta concluzie cu iz de vulpe care nu ajunge la struguri si zice ca sunt acri, am strabatut mult drum. Si am testat prea multe produse ¨pricey¨ca sa ajung la aceasta concluzie.

Simtul olfactiv si vizual de biochimist isi spune cuvantul. Si da, foarte putine produse m-au impresionat cu adevarat si am simtit ca merita sa le achizionezi, chiar daca au un pret mai piperat. Mi s-a intamplat de cateva ori sa-mi achizitionez un parfum care mirosea senzational pe tester, dar nu si pe pielea mea. Ph-ul si paricularitatile pielii fiecaruia dintre noi difera, de aceea o sa incerc sa fiu obiectiva in evaluarile mele. In plus, gusturile nu se discuta. De gustibus et coloribus, non disputandum est.

Tot din experienta mea, destul de vasta, am invatat ca efectul unui produs depinde si de modul in care il folosesti. Spre exemplu, prefer sa aplic unele tipuri de fond de ten cu buretelul, iar pe altele cu degetele. Si diferenta e enorma.

Pana sa ajung la rezultatul optim, fac mai multe incercari. Asa m-am ales si cu o reactie alergica la un serum destul de scump (am primit niste mostre in magazin), incapatanandu-ma sa cred ca acele cosuri (mai degraba furuncule, cum nu mai avusesem din adolescenta) de pe fata mea nu sunt cauzate de serum, ci de alti factori. Dupa trei incercari, m-am lasat batuta. Am preferat sa uit experienta. Si numele serului. Nu si tenul meu. Inca mai vad semnele.

Totusi eu ma ghidez dupa o vorba, ca sa nu supar legea karmei si anume...Daca nu am nimic bun/frumos de spus, mai bine tac. Deci, nu intentionez prin review-urile mele sa imi exprim dezamagirea intr-un mod categoric. Asa cum am spus, oamenii sunt subiectivi. In plus, fiecare avem particularitati fizice specifice, deci rezultatele nu sunt aproape niciodata identice atunci cand folosim aceleasi produse. Voi incerca sa fiu cat mai obiectiva si corecta in evaluari.
  

Primul review de produse pe care il voi face este la gama Life-Flo de la Secom. Am fost norocoasa si am fost selectata intr-o campanie de testare. Maine ma voi duce in magazinul Secom din Bulevardul Iuliu Maniu pentru a ridica produsele cosmetice pe care le voi testa. Un consultant de frumusete imi va recomanda produsele potrivite pentru tenul meu.

Sunt foarte nerabdatoare sa testez aceste produse, deoarece trebuie sa recunosc, pana acum nu am mai folosit produse Secom. Sora mea, in schimb, le foloseste si mi le-a recomandat, asadar ma astept la rezultate daca nu surprinzatoare, cel putin placute.

Din motive expuse mai sus, sunt destul de reticenta cand incerc produse noi. Cele mai multe produse cosmetice nu sunt compatibile cu fata mea. Pe scurt, sunt comedogenice.

Sper ca produsele de ingrijire Life-Flo, din ingrediente 100% naturale si fara parabeni sa ma surprinda placut.

Foarte putine produse cosmetice sau parfumuri m-au surprins intr-atat incat sa-mi doresc sa nu se mai termine niciodata, dar au fost totusi cateva. Aceste produse de beauty merita sa le fac cunoscute in urmatoarele postari.

Voi reveni cu mai multe impresii despre experienta Secom in zilele urmatoare.